Evitarea luptei de putere cu copiii

Mama este in bucatarie si pregateste cina. Ryan, de 10 ani, intra si cere o bomboaba.

Mama ii raspunde absent, "Nu acum. Cina va fi gata intr-o ora."

"De ce nu? Mie mi-e foame acum", insista Ryan.

"Stii ca nu ai voie sa mananci bomboane inainte de cina, Ryan!" striga mama iritata.

"Da, dar mi-e foame. Hai, doar o bomboana mica."

Mama se opreste si se uita nervoasa la Ryan. "Ti-am spus ca nu ai voie bomboane inainte de cina si gata!"

"Dar mi-e foame. De ce nu pot sa mananc ceva daca mi-e foame?"

"Nu vei manca nicio bomboana inainte de cina. Stii regulile. Si daca mai continui cu asta, vei merge in camera ta si nu vei mai manca nimic!"

"Dar, mama ..."

Este asta o lupta de putere sau un dialog obisnuit intre un parinte si copilul sau? Si mai ales, chiar este vorba doar despre o bomboana?

Lupta de putere apare atunci cand o persoana isi mentine o pozitie iar alta persoana mentine o pozitie diferita si niciuna dintre ele nu este dispusa sa isi schimbe pozitia. Atunci apare lupta pentru putere. Foarte rar situatia are legatura cu problema in sine. Mai degraba este vorba despre sentimentul de neputinta si dorinta de a capata mai multa putere asupra situatiei.

Sa aruncam o privire la diferenta dintre "putere autentica" si "putere coercitiva". Puterea coercitiva se naste din critica pe care le-o facem copiilor si din situatiile de "rau" sau "gresit" al caror rezultat este separarea de copiii nostri. Forta este utilizata pentru a-l manipula pe copil sa faca ceea ce noi, ca parinti, vrem sa faca. Forta include uzul de sentimentul vinovatiei, amenintari, pedepse, lovire, sarcasm, critica, intimidare, umilire, absenta iubirii, tipetele, cicaleala, sau orice alta tentativa de a controla sau forta copilul sa faca ceva impotriva vointei sale. Puterea coercitiva il motiveaza prin frica si nu prin iubire si il invata pe copil sa fie mai degraba motivat extrinsec decat impins de propriul sau sistem de reguli si constiinte. Asta le permite copiilor sa caute surse din afara pe care sa dea vina pentru greselile lor sau sa-i considere pe ceilalti responsabili pentru fericirea lor.

Pe de alta parte, puterea autentica nu il judeca pe copil ca fiind "rau", dar se ocupa cu rezolvarea problemelor in moduri ce vor interactiona cu copiii nostri prin intelegere si iubire neconditionata. Intentia este de a construi auto-concepte pozitive si de a asigura ca toata lumea castiga. Este abilitatea de a-i imputernici pe ceilalti sa devina motivati prin atentia acordata propriilor lor trairi interioare, nevoi si dorinte, si prin ascultarea atenta a calauzirii interioare. Puterea autentica ii invata pe copii ca ei reprezinta propria lor de sursa de fericire. Rezultatul final este apropiere, respect, responsabilitate, cooperare si un sentiment de bucurie si vitalitate.

Din pacate, puterea coercitiva este foarte tentanta pentru ca adeseori functioneaza pe moment si este si modul in care multi dintre noi am fost educati si de aceea suntem obisnuiti cu ea. Este foarte usor de folosit, dar rareori produce rezultate de durata si in mod evident creeaza tensiuni in cadrul relatiilor noastre. Deci, cum ne oprim din a o mai folosi?

Primul pas in folosirea puterii autentice este constientizarea faptului ca, copilul dumneavoastra nu este rau. Ca, de fapt, copilul "este" la fel ca dumneavoastra atunci cand nu va este satisfacuta o nevoie.

In al doilea rand, trebuie sa admiteti ca acest comportament coercitiv nu va asigura rezultatele dorite, si anume mai multa apropiere si cooperare cu copilul dumneavoastra.

Al treilea pas presupune folosirea unei combinatii de 17 moduri de evitare a luptei de putere din acest articol.

Al patrulea pas este experimentarea altor alternative si constientizarea daca ati avut sau nu succes. Daca nu ati avut, intrebati-va cum veti proceda diferit data viitoare. Incurajati-va bland.

Ultimul pas este sa alegeti pentru dumeavoastra o metoda de dezvoltare personala ce va va debolca abilitatea de a va iubi neconditionat pe sine, pe copil, pe partenerul de viata si pe altii din viata dumneavoastra. Aceasta metoda pot fi cartile, cursuri de dezvoltare personala, consiliere individuala, dar va vor ajuta sa va ajutati singur.

Urmatoarele alternative sunt 17 moduri de evitare a luptei de putere. Acestea sunt cai minunate de a folosi puterea autentica in relatiile cu copiii si promoveaza auto-concepte pozitive si cooperare. Folositi oricare dintre aceste sugestii sau pe toate si veti vedea diferenta!

1. Folositi abordarea prietenoasa. Adesea ne cicalim si iar ne cicalim copiii cu privire la ce ar trebui sa faca. Sau vorbim atat de mult incat copiii devin "imuni la vocea parintelui". Folositi in schimb o abordare prietenoasa. De exemplu, va rugati copilul sa isi ia jucaria de pe podeaua sufrageriei. El spune, "Intr-un minut". Trece un minut si jucaria este tot acolo. Zambiti, aduceti copilul langa jucaria de pe podea si plecati. Daca spune, "Ce?" continuati sa zambiti si indepartati-va. Din clipa in care incepeti sa raspundeti la intrebari sau sa vorbiti, lasati o portita deschisa unei confruntari verbale.

2. Folositi sugestii intr-un singur cuvant. Zilnic le facem copiilor peste 2000 de cereri, "strange-ti jucariile", "spala-te pe dinti", "mananca-ti cerealele", etc. Acest tip de comunicare devine rutina si copilul va incepe sa-l ignore. In schimb, folositi un singur cuvant, precum "jucarii" sau "dinti" sau "cereale". Asigurati-va ca va adresati cu o voce prietenoasa si cu un zambet. Spuneti-le copiilor dinainte ca va veti opri din a-i mai cicali si ca veti folosi un singur cuvant de cum inainte sa le spuneti ce trebuie facut.

3. "Nu" este o propozitie completa. Copiii sunt programati din nastere sa respinga si sa se impotriveasca regulilor. Spunand "nu" impuneti doar o limita si daca va simtiti rau sau vinovati pentru ca ati spus "nu", va obisnuiti copilul sa creada ca viata ar trebui sa mearga dupa bunul lor plac si daca nu, ca este vina dumneavoastra ca parinte! Spuneti "nu", macar o data, si daca are un acces de furie, parasiti camera si lasati-l sa se descurce singur cu furia lui.

4. Invatati-va copiii sa va spuna "nu" intr-un mod respectuos. Cati dintre noi au avut voie sa spuna "nu" atunci cand erau mici? Daca nu ne era permis, spuneam "nu" pe alte cai. Ne razvrateam sau faceam lucrurile pe jumatate. Invatati-va copilul sa spuna respectuos, "Nu, nu vreau sa spal vasele, dar voi matura si voi strange masa." Astfel se creeaza o atmosfera de cooperare si sprijin. Spuneti-le copiilor cat de importanti sunt pentru dumneavoastra.

5. Oferiti-i copilului alternative. Tuturor ne place sa ne simtim puternici si valorosi, iar copiii nu fac exceptie. Lasati-i sa faca atat de multe alegeri cat pot pentru ca asa capata controlul asupra a ceea ce li se intampla. De exemplu, "Vrei sa porti pijamalele rosii sau albastre?" sau "Vrei sa faci baie inainte de a-ti citi o poveste sau dupa?"

6. Spuneti-le copiilor cat sunt de importanti pentru dumneavoastra. Cu cat se simt mai valorosi pentru noi, cu atat scade probabilitatea de a se purta urat. Cereti-le sfatul in cumpararea hainelor sau in decorarea casei. Permiteti-le sa va invete jocuri sau activitati distractive

7. Folositi negocieri de tipul castig-castig pentru a rezolva un conflict. Cei mai multi dintre noi nu am fost invatati acest tip de negociere. Cel mai adesea am expermentat situatii de pierdere-pierdere sau castig-pierdere. Intr-o lupta de putere cele mai eficiente negocieri sunt acelea in care ambele parti castiga si sunt multumite de rezultatul final. Poate fi o provocare de vreme ce trebuie sa ascultati cu atentie ceea ce vrea celalalt dar in acelasi timp sa tineti cont si de ce vreti dumneavoastra. Intrebati-va copilul, "Stiu ca tu poti castiga si asta e minunat, pentru ca vreau sa castigi. Dar eu cum pot castiga?" Cand copiii vad ca sunteti la fel de interesat de castigul lui ca si de al dumneavoastra, devin mult mai dornici sa gaseasca solutii prin care sa castigati amandoi.

8. Organizati un brainstorming al solutiilor privind lupta. Ideea este sa fiti inventivi si sa nu desconsiderati niciodata ideea cuiva. Notati toate sugestiile si apoi dati-i copilului lista. O va parcurge si va taia ideile care nu ii plac. Apoi dumneavoastra luati lista si le taiati pe cele care nu va plac. De obicei mai raman doua sau trei sugestii asupra carora va puteti intelege impreuna. Aceasta este o metoda foarte buna de rezolvare a problemelor si prin exersare poate fi efectuata chiar si fara a nota ceva.

9. Oferiti-i copilului mijloace potrivite de a fi puternic. Cu totii vrem sa ne simtim puternici si daca nu avem oportunitati corespunzatoare, vom crea singuri mijloace necorespunzatoare de a ne simti puternici - precum luptele de putere sau cearta cu fratii. In mijlocul unei lupte cu copilul dumneavoastra, opriti-va si intrebati-va, "Cum pot sa-i ofer copilului meu mai multa putere in situatia asta?" Poate fi ceva atat de simplu, precum sa-i ceri ajutorul sau sa-i dai ceva anume de facut cu care sa se poata descurca singur.

10. Folositi semnale. Uneori cand un copil si un parinte incearca sa rezolve luptele de putere, este util sa existe un semnal care ii atentioneaza pe amandoi asupra acestui tip de comportament. Folositi semnale cu care sunteti de acord amandoi si pe care va simtiti comfortabil sa le folositi. Tineti minte, cu cat ii oferiti copilului mai multa putere si control, cu atat el este mai dispus sa coopereze. Semnalele amuzante sunt si un mod de a va aminti unul altuia despre modelele voastre de comportament.

11. Faceti invatarea distractiva si placuta. Multi dintre noi aplicam disciplinarea copilului cu o atitudine de seriozitate, deloc distractiva. Dar ganditi-va cat de mult invatam atunci cand ne simtim bine. De exemplu, incercati sa cantati "nu" in loc de a vorbi cu obisnuitul ton certaret al vocii. Sau folositi o voce bolborosita atunci cand ii cereti copilului sa-si ia sosetele de pe podeaua sufrageriei. Asa este mult mai bine decat sa deveniti incordat si furios si sa creasca astfel lupta de putere. Unii oameni cred ca nu au timp sa gaseasca mijloace noi de a-si educa copiii sau ca nu sunt suficient de creativi
sa vina cu idei. Acestea nu sunt decat ganduri care ne ingradesc si v-ar fi mult mai bine daca vi le-ati alunga din cap. Care este costul real al tratarii luptelor in mod negativ si care este defapt lectia pe care copiii dumneavoastra o invata? O deprindere extraordinara pe care ei ar trebui sa o aiba ca adulti este gasirea de solutii distractive de a face fata situatiilor dificile. Poate pe moment puteti castiga o lupta de putere fortandu-va copilul sa faca ceva, dar pe termen lung amandoi aveti de pierdut.

12. GEMS. Intr-un studiu al Universitatii din Iowa s-a descoperit ca un copil obisnuit primeste zilnic 432 de comentarii negative fata de 32 de comentarii pozitive. De aceea este atat de important sa-i oferiti copilului Momente Adevarate (GEMS) pentru a-l ajuta sa se simta important, iubit si pretios. Cu cat copilul se simte mai sprijinit, cu atat mai putin va dori sa va implice in lupte de putere pentru a se simti important. Investitia in a-i oferi copilului atentia maxima si interesul pentru cateva minute de cateva ori pe zi va avea rezultate foarte mari, copilul simtindu-se special, unic si iubit.

13. Folositi tacerea. Aceasta este o metoda pe care dumneavoastra sau copilul o puteti aplica in loc sa reactionati negativ intr-o situatie. Luati o pauza pentru a va linisti, pentru a va clarifica emotiile si a gasi solutii alternative asupra problemei. Este un mod de a va calma in loc sa reactionati devenind furios si insultator. Incercati sa numarati pana la zece sau mergeti intr-un loc special pe care vi l-ati creat si care este pasnic. Intrebati-va urmatoarele: (1) Care este problema? (2) Ce rol am eu in problema? (3) Ce pot face sa imbunatatesc situatia?

14. Intelegeti ca un comportament urat este o forma de comunicare. Daca vom continua sa credem ca acei copii care se poarta urat sunt "rai", atunci vom fi atrasi in incercarea de a-i repara si de a-i face "buni". Acest mod de gandire pune bazele sistemului de lupta pentru putere. In schimb, intelegeti ca acel copil neascultator incearca sa va comunice ceva si este treaba dumneavoastra sa "auziti" acest mesaj. Un mod mai pozitiv de a comunica cu copilul despre comportamentul lui este sa-l intrebati daca acesta este eficient, daca obtine prin el rezultatele dorite. Astfel, critica este scoasa din discutie. Ati putea spune, "Nu cred ca a mers, pentru ca te-a suparat foarte tare. Ce altceva ai mai putea face?" Probabil ca veti primi un raspuns sincer si veti intelege mai bine ce se intampla cu copilul.

15. Nu exagerati problemele minore. Copilul obisnuit american are parte de aproximativ 13 minute pe zi de comunicare efectiva cu parintii. Parintii petrec 9 minute din acest timp corectandu-l, criticandu-l sau certandu-se cu copilul lor. Mai raman deci 4 minute in care nu se intampla nimic pozitiv. Asa ca alegeti cu grija problemele majore pe care trebuie sa le rezolvati cu copilul, nu le complicati cu alte probleme minore. Sa incercati sa rezolvati mai multe probleme odata poate fi coplesitor.

16. Detasarea. Uneori le cream copiilor tipuri de comportament reactiv. Fac ceva ce nu ne place, reactionam, apoi ei fac altceva, reactionam si la asta, si in curand reactionam unul fata de celalalt. Problemele cresc si incepem sa-i controlam pe copii sau sa ii fortam sa faca lucruri pe care nu le vor. Nu rezolvam problema iar reactiile noastre ii ranesc pe copii si pe noi insine. Primul pas in detasare este sa intelegem ca reactia si controlul nu vor functiona. Urmatorul pas este tacerea, gasirea linistii si a echilibrului. Din acel calm, o solutie sau un gand intuitiv va reiesi si va rezolva eficient problema.

17. Aveti grija de dumneavoastra. Ati observat ca atunci cand sunteti obosit, suprasolicitat si ocupat, ca deveniti iritabil si ii controlati prea mult pe copii? Probabil ca cel mai important lucru pe care il puteti face pentru copii este sa aveti grija de dumneavoastra. Pentru a fi parinti eficienti si iubitori avem nevoie de multe energie si incurajare. Faceti-va timp pentru dumneavoastra fie printr-o baie cu spuma, un antrenament la sala, sau meditatie. Sa cunoasteti semnele unei epuizari este de asemenea util. Poate fi sentimentul de coplesire, sau incordarea umerilor, sau o atitudine morocanoasa. Acestea sunt simptome ca nu va faceti suficient timp pentru dumneavoastra si daca nu va faceti timp, veti incepe sa va enervati daca ceilalti va solicita ceva.

Fiecare dintre noi vrea sa se simta puternic. Copiii nostri nu fac exceptie, astfel ca, cu cat le oferim mai multe oportunitati de a se simti puternici, cu atat mai putine lupte de PUTERE vor exista intre noi. Daca un copil se simte pretuit, iubit si respectat, va crea in continuare lupte de putere, pentru ca este om. Dar daca parintii isi repeta constant de ce copilul face asta, luptele pot fi tratate eficient si de multe ori chiar evitate.


Kathryn J. Kvols

Gradinita Creative Minds